Four Tet – There is love in you
There is love in you este al 5-lea album produs de Kieran Hebden sub numele de Four Tet (dacă nu punem la socoteală aici albumul de remixes şi cel live). Albumul e cumva legat de activitatea lui Kieran în clubul Plastic People, din Londra (de altfel e şi o melodie cu numele ăsta pe album), în sensul că acolo a introdus în set-ul lui piese sau idei de piese care ulterior au fost incluse pe album, pentru a vedea cât de bine prind la public. Şi le-a tot rafinat în felul ăsta, şi efortul a dat rezultate. De la Rounds încoace, e primul album care e cel puţin la fel de impresionant. E un album care -ca şi altele înaintea lui- se bazează mult pe combinaţii între instrumente (cinele, corzi, tobe) şi sunete electronice (clopote, scratch-uri, voci distorsionate şi tăiate, drones, etc); combinaţii care nu cred că ar fi putut ieşi mai bine din degetele altcuiva.
Angel Echoes deschide albumul cu cel mai clasic ritm cu putinţă, 4/4, cu tobă kick şi cinele. În scurt timp se suprapune o voce tăiată şi nişte sample-uri electronice, mai mult pentru culoare. Vocea e interesantă, prelucrarea o face de neînţeles, dar -deşi nu pricepi sensul cuvintelor- cumva simţi ce e de simţit, dincolo de voce, dorinţa, sau lipsa, sau amândouă deodată. Fără prea multe schimbări sau ruperi de ritm, piesa curge încet spre Love cry, care e poate cea mai bună de pe album. Puţin mai întunecată, puţin mai concentrată, e parcă alt Four Tet; dus un pic spre dubstep (aluzie şi la prietenia între Kienan şi cel cunoscut sub numele de Burial, colegi de liceu ei), cu un synth care sună ca un instrument de suflat trecut printr-o perdea de apă, distorsionat puţin dar încă în stare să facă parte din melodie. Kienan tot construieşte peste astea, adaugă o voce care doar repetă “love cry…”, monoton şi fără prea multă intonaţie, adaugă nişte clape metalice, nişte drone-uri care sună ca o conversaţie între două insecte-robot şi se tot joacă cu toate astea într-un mod fluid şi coerent că te întrebi cum de poate să o ţină aşa peste 9 minute fără să iasă din plasa ţesută de chiar el şi fără să devină monoton sau plictisitor. Circling sună puţin a Boards of Canada într-un moment mai ritmat şi mai clar, şi e chiar parcă puţin subliminală. Faptul că şi pe There is love in you sunt folosite sunetele astea “naturale” (clopote, cinele, voci) face albumul să fie cumva clar şi senin, în ciuda unor sunete rupte şi a unor cuvinte ininteligibile, şi caracteristica asta a rămas de la albumele mai vechi. Deşi ritmul se schimbă (This unfolds, de exemplu, e mult mai lent, în vreme ce She Just likes to Fight putea foarte bine să fie pe un album post-rock), sentimentul ăsta de claritate rămâne pe tot parcursul albumului şi ajută foarte mult la continuitate şi coerenţă.
Tot timpul, Kienan a experimentat cu câte ceva, a luat de aici şi de dincolo şi a adăugat la colecţia imensă care reprezintă stilul lui. E imposibil ca atunci când auzi de exemplu un ritm rupt sau nişte zgomote tăiate să nu te gândeşti la Four Tet, la Rounds sau -mai nou- la There is love in you. E o “electronica” numai al lui, prost descrisă anterior ca “folktronica” (folk-ul nu prea are legătură cu ce se întâmplă acolo), o ştiinţă a sunetelor despre care ar putea lejer scrie volume şi încă ar fi greu de imitat. Asta cred că e marea calitate la Four Tet… că înţelege ce se întâmplă cu sunetele, înţelege cum pot fi combinate şi prin asta e capabil să creeze un spaţiu sonor extrem de plăcut şi surprinzător în fiecare secundă.
